telefonie - explicat in DEX

telefonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie.

telefonie (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEFONÍE s.f. Transmitere la distanță a sunetelor cu ajutorul telefoanelor. [Gen. -iei. / < fr. téléphonie].

telefonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEFONÍE s. f. transmitere la distanță a vorbirii cu ajutorul telefoanelor. (< fr. téléphonie)

telefonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telefoníe f. (d. telefon). Știința telefonuluĭ.

telefonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei

telefonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. — Din fr. téléphonie.