telefonic - explicat in DEX

telefonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefonie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique.

telefonic (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEFÓNIC, -Ă adj. Referitor la telefon; transmis prin telefon. [< fr. téléphonique].

telefonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telefónic, -ă adj. (d. telefon). Relativ la telefon. Transmis pin [!] telefon: știrĭ telefonice. Adv. Pin telefon.

telefonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice

telefonic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telefonic a. ce ține de telefon: linie telefonică.

telefonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. — Din fr. téléphonique.