telefona - explicat in DEX

telefona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz., Tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner.

telefona (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr. téléphoner].

telefona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner)

telefona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză

telefonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telefonà v. a transmite prin telefon.

telefona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. — Din fr. téléphoner.