telefona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEFONÁ, telefonez, vb. I.
Intranz.,
Tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din
fr. téléphoner.telefona (Dicționar de neologisme, 1986)TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr.
téléphoner].
telefona (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr.
téléphoner)
telefona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telefoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
telefoneázătelefonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)telefonà v. a transmite prin telefon.
telefona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEFONÁ, telefonez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. — Din
fr. téléphoner.