tavalgă (Dicționaru limbii românești, 1939)
távalgă, V. táulă.
tavalgă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tavalgă f. frumos arbust din ale cărui ramuri răsucite se fac cravașe (Spiraea crenata). [Și taulă = pol. TAWULA, rut. TAVOLGA].