tăvăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊
Expr. (
Refl.)
A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs.
2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos.
3. Tranz. și
refl. A (se) murdări, a (se) mânji.
4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. –
Cf. sl. valiti.