tatua (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TATUÁ, tatuez, vb. I.
Refl. și
tranz. A(-și) imprima pe piele diferite figuri cu ajutorul unor împunsături și al unor materii colorante care nu se mai șterg. –
Fr. tatouer (<
engl.).
tatua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TATUÁ, tatuez, vb. I.
Refl. și
tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [
Pr.:
-tu-a] – Din
fr. tatouer.tatua (Dicționar de neologisme, 1986)TATUÁ vb. I. refl., tr. A(-și) imprima pe corp, la suprafața pielii, diferite figuri (în culori) care nu se mai pot șterge. [Pron.
-tu-a, p.i. 3,6
-uează, ger.
-uând. / < fr.
tatouer, cf. engl.
tatoo].
tatua (Marele dicționar de neologisme, 2000)TATUÁ vb. refl., tr. a(-și) imprima pe corp, la suprafața pielii, diferite figuri (în culori) care nu se mai pot șterge. (< fr.
tatouer)
tatua (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tatua, tatuez v. t. a bate (
pe cineva) foarte tare.
tatua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tatuá (a ~) (-tu-a) vb.,
ind. prez. 3
tatueáză, 1
pl. tatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3
să tatuéze (-tu-e-); ger. tatuấnd (-tu-ând)tatuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tatuà v. a-și împestrița corpul cu figuri diferit colorate:
Negritenii își tatuează corpul.tatua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TATUÁ, tatuez, vb. I.
Refl. și
tranz. A(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge. [
Pr.: -
tu-a] — Din
fr. tatouer.