tatuare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TATUÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) tatua.tatuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TATUÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) tatua. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. tatua.tatuare (Dicționar de neologisme, 1986)TATUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tatua și rezultatul ei; tatuaj. [Pron.
-tu-a-. / <
tatua].
tatuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tatuáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. tatuắrii (-tu-ă-)tatuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TATUÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) tatua. [
Pr.: -
tu-a-] —
V. tatua.