tatuaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TATUÁJ, tatuaje, s. n. Tatuare; desenul care rămâne pe piele după tatuare. –
Fr. tatouage.tatuaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (
concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare.
2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [
Pr.:
-tu-aj] – Din
fr. tatouage.tatuaj (Dicționar de neologisme, 1986)TATUÁJ s.f. 1. Tatuare. ♦ (
Concr.) Desen rămas pe piele după tatuare.
2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaștere și identificare. [Pron.
-tu-aj. / < fr.
tatouage].
tatuaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)TATUÁJ s. f. 1. tatuare; desen rămas pe piele după tatuare. 2. marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaștere și identificare. (< fr.
tatouage)
tatuaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*tatuáj n., pl.
e (fr.
tatouage). Pictură făcută pin [!] tatuare.
tatuaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tatuáj (-tu-aj) s. n.,
pl. tatuájetatuaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (
concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare.
2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [
Pr.: -
tu-aj] — Din
fr. tatouage.