tatonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de
a tatona și rezultatul ei. –
V. tatona.tatonare (Dicționar de neologisme, 1986)TATONÁRE s.f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei; încercare, dibuire, sondare. [<
tatona].
tatonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tatonáre s. f.,
g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắritatonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de
a tatona și rezultatul ei. —
V. tatona.