tartru - explicat in DEX

tartru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Sediment care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților. – Fr. tartre.

tartru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

tartru (Dicționar de neologisme, 1986)
TÁRTRU s.n. 1. Substanță salină care se depune la fundul și pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. [Pl. -uri, -re. / < fr. tartre].

tartru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÁRTRU s. n. 1. substanță salină care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. (< fr. tartre)

tartru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tártru n., pl. urĭ (fr. tartre, d. mlat. tártarum, poate de orig. ar.). Chim. Depozit salin (tirighie) care se prinde de doagele butoaĭelor saŭ de gărăfile în care a fost vin. Med. Strat gălbuĭ care se formează pe dințĭ cînd nu te foloseștĭ de eĭ, cînd mănîncĭ numaĭ c´o parte. Strat văros care se formează în cazanele cu abur.

tartru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tartru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tartru n. 1. depozitul ce vinul lasă în buți și în sticle; 2. sediment ce s’alipește de dinți și le înnegrește smalțul.

tartru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. — Din fr. tartre.