tartuf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tartúf, -ă adj. (după numele luĭ Tartuffe, un personagiŭ dintr´o comedie a luĭ Molière. V. cartof). Ipocrit religios.
tartuf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Tartuf m. tipul ipocritului religios (după numele unui personaj dintr’o comedie a lui Moliere).