tartoriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÁRTORIȚĂ,tartorițe, s. f. Drăcoaică, diavoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.
tartoriță(Dicționar de argou al limbii române, 2007) tartoriță,tartorițe s. f. femeie rea / afurisită
tartoriță(Dicționaru limbii românești, 1939) tártoriță f., pl. e (d. tartor). Vest. Drăcoaĭcă. Fig. Femeĭe rea.
tartoriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe
tartoriță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) tartoriță f. 1. drăcoaică: câte trele tartorițele de zeițe ISP.; 2.fam. femeie
rea.
tartoriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÁRTORIȚĂ,tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. — Tartor + suf. -iță.