tarama - explicat in DEX

tarama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

tarama (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
taramá s. f. – Icre sărate și tescuite. Ngr. ταραμᾶς.

tarama (Dicționaru limbii românești, 1939)
taramá f. (cp. cu turc. tarama, pĭeptănătură). Un fel de icre ĭeftine care se vînd presate în butoaĭe și se taĭe în bucățĭ cînd se vînd: un chilogram de tarama.

tarama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

tarama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. — Din tc. tarama.