taraj
TARÁJ, taraje, s. f. (Rar) V. tarare. – Cf. fr. tarage.
taraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TARÁJ s. n. determinare numerică sau analitică a valorilor unor parametri ce intră în structura unui model matematic. ♦ tir de ~ = tragere experimentală de artilerie pentru a determina modificările vitezei inițiale în funcție de starea pulberii întrebuințate. (< fr. tarage)