țărână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚĂRẤNĂ, (
2)
țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊
Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace!
Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊
Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ.
2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [
Var.: (
reg.)
țắrnă s. f.] –
Țară +
suf. -ână.