tescui - explicat in DEX

tescui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.

tescui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva.

tescui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă

tescui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. — Din sl. tĕskovati.

tescuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tescuì v. a stoarce cu teascul. [Slav. TĬESKOVATI].