tantalit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic, de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din
fr. tantalite.tantalit (Dicționar de neologisme, 1986)TANTALÍT s.n. Oxid de tantal, de fier și de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagră sau roșie-închisă. [< fr.
tantalite].
tantalit (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANTALÍT s. n. mineral cristalizat de fier și mangan, de culoare neagră sau roșie închisă, din care se extrage tantalul
1. (< fr.
tantalite)
tantalit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tantalít s. n.,
pl. tantalíturitantalit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. — Din
fr. tantalite.