tantal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din
fr. tantale.tantal (Dicționar de neologisme, 1986)TANTÁL s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var.
tantaliu s.n. / cf. fr.
tantale, it.
tantalio].
tantal (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANTÁL1 s. n. metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil și maleabil, foarte rezistent. (< fr.
tantale)
tantal (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANTÁL2 s. m. pasăre înrudită cu barza, având penajul alb și negru, în America, Africa și Asia. (< fr.
tantale, lat.
tantalus)
tantal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TANTÁL (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Tantal)
s. n. Element chimic (Ta;
nr. at. 73,
m. at. 180,948,
p. t. 3.010ºC,
p. f. c. 4.100ºC,
gr. sp. 16,7). Metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil în stare pură și foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se găsește în natură în tantalit și și pământurile rare. Formează combinații în treptele de valență 2, 3, 4 și 5. Se folosește în metalurgie (component al aliajelor refractare, solide și rezistente la coroziune), în energia nucleară,
ind. constructoare de mașini, chimică, electronică, în medicină (aplicarea suturilor, fixarea oaselor și vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (în locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg în 1802.
tantal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TANTAL (TANTALUS) (în mitologia greacă), fiul al lui Zeus și al nimfei Pluto, tatăl lui Pelops și al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). După unii autori, osândit la foame și sete veșnică în Infern pentru vina de a fi dezvăluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul și ambrozia zeilor, după alții de a-și fi servit propriul fiu drept bucate la un ospăț al zeilor. Expresia „chinuri tantalice” se referă la suferințele unei strădanii care dă mereu greș, chiar atunci când este pe punctul de a reuși.
tantal (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Tantal =
Tantalus.tantal (Dicționaru limbii românești, 1939)*tantál m., pl.
lĭ (după numele luĭ
Tántal din mitologie).
Zool. Un fel de barză saŭ cocor din America tropicală. S. n.
Chim. Un metal care se prezentă [!] supt [!] forma unuĭ praf negru și strălucitor în aer cînd e încălzit. Are o densitate de 10,18, e bivalent și fără aplicațiune industrială.
tantal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tantál s. n.;
simb. Tatantal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Tantal m.
1. personaj mitologic care, dând zeilor să ospăteze membrele fiului său, Pelops, fu condamnat să sufere etern în Tartar foamea și setea, în mijlocul apelor ce se depărtau de buzele sale și în fața poamelor ce nu le putea atinge;
2. fig. supliciul lui Tantal, tortura celui ce crede într’una că ajunge la țelul dorințelor sale fără însă a-l putea atinge.