tantalic (Dicționar de neologisme, 1986)TANTÁLIC, -Ă adj. (
Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr.
tantalique <
Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă].
tantalic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANTÁLIC, -Ă adj. (despre chinuri) care se referă la suferințe provocate de dorințe, nevoi ce nu pot fi împlinite. (< fr.
tantalique)
tantalic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tantálic adj. m.,
pl. tantálici; f. tantálică, pl. tantálice