tangibil - explicat in DEX

tangibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

tangibil (Dicționar de neologisme, 1986)
TANGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis].

tangibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TANGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis)

tangibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tangíbil, -ă adj. (lat. tangibilis. V. tactil). Care se poate atinge.

tangibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tangibil a. ce poate fi atins.

tangibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. — Din fr. tangible.