tanău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (
Reg., adesea substantivat) Prost, tont.
tanăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tanắŭ și
tănắŭ adj. m. (ung.).
Mold. Fam. Prost, dobitoc. V.
tălălăŭ și nătărăŭ.