tăios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit.
II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie.
2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit.
3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. –
Tăia +
suf. -os.