tăinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV.
1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦
Refl. (Rar) A se ascunde.
2. Intranz. (
Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). –
Taină +
suf. -ui.