tachinărie - explicat in DEX

tachinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.

tachinărie (Dicționar de neologisme, 1986)
TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].

tachinărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TACHINĂRÍE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie)

tachinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile

tachinărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. — Din fr. taquinerie.