tachinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACHINÁRE, achinări, s. f. Acțiunea de
a tachina și rezultatul ei. –
V. tachina.tachinare (Dicționar de neologisme, 1986)TACHINÁRE s.f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. [<
tachina].
tachinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tachináre s. f.,
g.-d. art. tachinắrii; pl. tachinắritachinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TACHINÁRE, tachinări, s. f. Acțiunea de
a tachina și rezultatul ei. —
V. tachina.