tachet - explicat in DEX

tachet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.

tachet (Dicționar de neologisme, 1986)
TACHÉT s.m. 1. (Mar.) Suport montat pe o navă, de care se leagă, în general, parâmele simple. 2. Cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuție cu supape al unei mașini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei. ♦ Piesă folosită la îmbinarea a două piese, care are rolul de a mări suprafața de transmitere a forțelor. 3. (Mine) Opritor pe care se așază colivia în stație la rampă și care se îndepărtează în timpul mersului coliviei. [< fr. taquet].

tachet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TACHÉT s. m. 1. (mar.) suport în formă de T pe o navă, de care se leagă parâmele și saulele. 2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuție cu supape al unei mașini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei. ◊ element la îmbinarea a două piese cu rolul de a mări suprafața de transmitere a forțelor. 3. (mine) opritor pe care se așază colivia în stație la rampă și care se îndepărtează în timpul mersului coliviei. (< fr. taquet)

tachet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tachét n., pl. e (it. stecchetto [de unde și germ. staket], dim. d. stecco, țăruș). Mar. Țăruș fixat pe puntea uneĭ corăbiĭ saŭ pe copastie saŭ pe catarg ca să aĭ de unde să legĭ o parîmă. – Și stachet.

tachet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tachét s. m., pl. tachéți

tachet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. — Din fr. taquet.