tachina - explicat in DEX

tachina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

tachina (Dicționar de neologisme, 1986)
TACHINÁ vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner].

tachina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TACHINÁ vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr. taquiner)

tachina (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tachiná (-néz, -át), vb. – A necăji pe cineva în glumă. Fr. taquiner.

tachina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză

tachina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TACHINÁ, tachinez, vb. 1. Tranz. A necăji în glumă și fară răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. — Din fr. taquiner.

tachinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tachinà v. a contraria pentru lucruri mărunte (= fr. taquiner).