tachina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACHINÁ, tachinez, vb. I.
Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦
Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din
fr. taquiner.tachina (Dicționar de neologisme, 1986)TACHINÁ vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr.
taquiner].
tachina (Marele dicționar de neologisme, 2000)TACHINÁ vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr.
taquiner)
tachina (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tachiná (-néz, -át), vb. – A necăji pe cineva în glumă.
Fr. taquiner.tachina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tachiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tachineázătachina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TACHINÁ, tachinez, vb. 1.
Tranz. A necăji în glumă și fară răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦
Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. — Din
fr. taquiner.tachinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tachinà v. a contraria pentru lucruri mărunte (= fr.
taquiner).