tăcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV.
Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [
Var.:
tâcâí vb. IV] –
Tac1 +
suf. -ăi.