tăcăi - explicat in DEX

tăcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] – Tac¹ + suf. -ăi.

tăcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiésc, imperf. 3 sg. tăcăiá; conj. prez. 3 să tăcăiáscă

tăcăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] — Tac¹ + suf. -ăi.

tăcăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tăcăì v. a bate repede, a pulsa: îi tăcăia inima de frică ISP. [V. tac !].