suveran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUVERÁN, -Ă, suverani -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦
Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate.
2. S. m. și
f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦
Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din
fr. souverain.