suvenir - explicat in DEX

suvenir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUVENÍR, suvenire s. n. Amintire. ♦ (Concr.) Obiect, dar, semn care reprezintă sau evocă o amintire. [Pl. și suveniruri. – Var.: suveníre s. f.] – Din fr. souvenir.

suvenir (Dicționar de neologisme, 1986)
SUVENÍR s.n. Amintire. ♦ (Concr.) Obiect care reprezintă, evocă o amintire. [Var. suvenire s.f. / < fr. souvenir].

suvenir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUVENÍR s. n. amintire. ◊ (concr.) produs industrial sau de artizanat care reprezintă, evocă o amintire. (< fr. souvenir)

suvenir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
suvenír (-re), s. n. – Amintire. – Var. suvenire. Mr. Fr. souvenir, în mr., din it. sovvenire.

suvenir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suvenír s. n., pl. suveníre

suvenir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suvenir n. 1. amintire: mărețe suvenire din vremi ce au încetat GR. AL.; 2. pop. dar spre aducere aminte.

suvenir (Dicționaru limbii românești, 1939)
*suvenír n., pl. urĭ și e (fr. souvenir). Amintire. Obĭect dăruit ca amintire.

suvenir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUVENÍR, suvenire, s. n. Amintire. ♦ (Concr.) Obiect, dar, semn care reprezintă sau evocă o amintire. [Pl. și: suveniruri. — Var.: suvenire s. f.] — Din fr. souvenir.