suveran - explicat in DEX

suveran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUVERÁN, -Ă, suverani -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

suveran (Dicționar de neologisme, 1986)
SUVERÁN, -Ă adj. Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♦ Care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. // s.m. și f. Monarh, rege, împărat. ♦ (Fig.) Cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. [Cf. fr. souverain, lat.t. suveranus].

suveran (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUVERÁN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m.f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus)

suveran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suverán adj. m., s. m., pl. suveráni; adj. f., s. f. suveránă, pl. suveráne

suveran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suveran a. 1. care e învestit cu autoritatea supremă: domn suveran; steagul înainte-i cu semne suverane AL.; 2. care judecă în ultimul resort: Curte suverană; 3. extrem: un dispreț suveran. ║ m. 1. cel ce posedă autoritatea supremă: monarh, potentat; 2. monedă de aur engleză, numită și livră sterlingă.

suveran (Dicționaru limbii românești, 1939)
*suverán, -ă adj. (fr. souverain, d. lat. pop. *superanus, derivat d. super, deasupra, it. sovrano). Suprem: binele suveran, un suveran dispreț. Discreționar, dictatorial: putere suverană. Domnitor: principe suveran. Infailibil, neîntrecu: remediŭ suveran. S. m. și f. Monarh, șef de stat. În Anglia, alt nume al lireĭ sterline (25 fr. 26 la 1916). Adv. În mod suveran: Curtea de Casațiune judecă suveran (saŭ: suveranamente !).

suveran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUVERÁN, -Ă, suverani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh; rege. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. — Din fr. souverain.