suveranitate - explicat in DEX

suveranitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUVERANITÁTE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ◊ Suveranitate națională = independența unui stat față de alte state. Suveranitate de stat = supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state. – Din fr. souveraineté.

suveranitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUVERANITÁTE s.f. Caracterul, situația, starea a ceea ce este suveran; putere supremă, independență a unui stat în relațiile internaționale. [Cf. fr. souveraineté].

suveranitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUVERANITÁTE s. f. calitatea de a fi suveran; putere supremă, independență a unui stat în relațiile internaționale. (< fr. souveraineté)

suveranitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!suveranitáte s. f., g.-d. art. suveranitắții; pl. suveranitắți

suveranitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suveranitate f. 1. autoritate supremă: în republici suveranitatea aparține națiunii însăș; 2. întindere de țară sub dependența unui suveran.

suveranitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*suveranitáte f. (d. suveran; fr. souveraineté). Calitatea de a fi suveran.

suveranitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. — Din fr. souveraineté.