șușoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUȘOTÍ, șușotesc, vb. IV.
Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche;
p. ext. a vorbi în taină.
2. (Despre ape, frunze etc.; la
pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [
Var.:
șoșotí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Cf. fr. chuchoter.