suscita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSCITÁ, suscít, vb. I.
Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. – Din
fr. susciter, lat. suscitare.suscita (Dicționar de neologisme, 1986)SUSCITÁ vb. I. tr. A stârni, a produce, a da naștere. [P.i.
suscít. / < fr.
susciter, cf. lat.
suscitare].
suscita (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUSCITÁ vb. tr. a stârni, a produce, a da naștere. (< fr.
susciter, lat.
suscitare)
suscita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suscitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
suscítăsuscità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suscità v.
1. a face să nască, s’apară;
2. fig. a provoca:
a suscita dezordine.suscita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSCITÁ, suscít, vb. I.
Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. — Din
fr. susciter, lat. suscitare.