susceptibil - explicat in DEX

susceptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSCEPTÍBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din fr. susceptible.

susceptibil (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSCEPTÍBIL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care este capabil să..., care poate să..., este în stare să... ♦ (Despre lucruri) Care poate suferi modificări. 2. Care se supără repede; supărăcios. [Cf. fr. susceptible, lat. susceptibilis].

susceptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSCEPTÍBIL, -Ă adj. 1. capabil să..., în stare să... 2. care poate suferi modificări. 3. care se supără repede; supărăcios; sensibil. (< fr. susceptible, lat. susceptibilis)

susceptibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
susceptíbil adj. m., pl. susceptíbili; f. susceptíbilă, pl. susceptíbile

susceptibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
susceptibil a. 1. care poate primi modificări: pasaj susceptibil de diferite interpretări; 2. fig. care se ofensează lesne: persoană susceptibilă.

susceptibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*susceptíbil, -ă adj. (lat. susceptibilis, d. suscipere, susceptum, a primi, a suferi. V. în-cep). Care poate suferi modificărĭ saŭ lua diferite forme materiale: susceptibilă de tot felu de forme. Fig. Care se ofensează ușor: om susceptibil.

susceptibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSCEPTÍBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se simte imediat ofensat, care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. — Din fr. susceptible.