șurubar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (
Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului.
2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. –
Șurub +
suf. -ar.