șurubar - explicat in DEX

șurubar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. – Șurub + suf. -ar.

șurubar (Dicționaru limbii românești, 1939)
șurubár (est) și -pár (vest) m. (d. șurub). Fig. Care umblă cu șurubăriĭ, cîrcĭogar. – Fem. -ăreasă, în est și -ăriță.

șurubar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șurubár (reg.) s. m., pl. șurubári

șurubar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. — Șurub + suf. -ar.