surtucaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURTUCÁȘ,surtucașe, s. n. Surtucel. – Surtuc + suf. -aș.
surtucaș(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) surtucáș,surtucáșe, s.n. (reg.) 1. surtuc mic; surtucel. 2. suman scurt femeiesc.
surtucaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surtucáș (reg.) s. n., pl. surtucáșe
surtucaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURTUCÁȘ,surtucașe, s. n. (Reg.) Surtucel. — Surtuc + suf. -aș.