surtucar - explicat in DEX

surtucar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURTUCÁR, surtucari, s. m. (Depr.) Târgoveț, orășean; p. ext. intelectual. – Surtuc + suf. -ar.

surtucar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surtucár (pop.) s. m., pl. surtucári

surtucar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surtucar m. fam. burghez.

surtucar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*surtucár m. (d. surtuc). Mold. Iron. Purtător de surtuc (orășean, burghez, boĭer). V. pantalonar, ișlicar, sumănar, opincar, covrigar.

surtucar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURTUCÁR, surtucari, s. m. (Pop.) Târgoveț, orășean; p. ext. intelectual. — Surtuc + suf. -ar.