surtuc - explicat in DEX

surtuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURTÚC, surtuce, s. n. Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. – Din ngr. surtúko, rus. siurtuk.

surtuc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë. – Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean).

surtuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surtúc (înv., pop.) s. n., pl. surtúce

surtuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surtuc n. Mold. redingotă. [Rus. SĬURTUKŬ (din fr. surtout)].

surtuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
surtúc n., pl. e (rus. sertúk, redingotă, pol. surtut, surdut, d. fr. surtout, manta largă). Est. Haina de toate zilele a orășeanuluĭ bogat orĭ sărac (scurtă purtată pe deasupra vesteĭ, dar pe supt pardesia orĭ palton. I se zice și jachetă. Dar această numire se dă și redingoteĭ cu poalele retezate în față). – În Olt. Munt. gheroc. V. sărdac, spencer, recăl.

surtuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURTÚC, surtuce, s. n. (înv. și pop.) Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. — Din ngr. surtuko, rus. siurtuk.