surpriză - explicat in DEX

surpriză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURPRÍZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

surpriză (Dicționar de neologisme, 1986)
SURPRÍZĂ s.f. 1. Acțiune prin care iei pe cineva pe neașteptate, pe nepregătite; surprindere, întâmplare neașteptată, neprevăzută. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; (concr.) cadou neașteptat oferit cuiva. 2. Mirare, uimire. [< fr. surprise].

surpriză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURPRÍZĂ s. f. 1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neașteptată, neprevăzută. ◊ plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; cadou. 2. mirare, uimire. (< fr. surprise)

surpriză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surpríză s. f., g.-d. art. surprízei; pl. surpríze

surpriză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surpriză f. surprindere: ce surpriză! AL. (= fr. surprise).

surpriză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*surpríză f., pl. e (fr. surprise. V. repriză). Lucru (fapt orĭ obĭect) care te surprinde (plăcut orĭ neplăcut): surpriza luĭ fu mare cînd nu găsi nimic în ladă, copiiĭ găsiră o plăcută surpriză (niște jucăriĭ) cînd se deșteptară.

surpriză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURPRÍZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. — Din fr. surprise.