suprarăcire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUPRARĂCÍRE,suprarăciri, s. f. (Fiz.) Subrăcire. – Supra- + răcire.
suprarăcire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUPRARĂCÍRE,suprarăciri, s. f. (Fiz.) Subrăcire. — Supra1- + răcire.