suprapus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. –
V. suprapune.suprapus (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPÚS, -Ă adj. Așezat deasupra. ◊
Clasă (sau
pătură)
suprapusă = clasă socială conducătoare. ♦ (
Despre formații geologice, epoci de civilizație) Care urmează altuia. [<
suprapune].
suprapus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. Pus deasupra altuia. ♦ (Despre formațiuni geologice, epoci de civilizație etc:) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. —
V. suprapune.