suprapunere - explicat in DEX

suprapunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRAPÚNERE, suprapuneri, s. f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. – V. suprapune.

suprapunere (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRAPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei; superpoziție. [< suprapune].

suprapunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suprapúnere (su-pra-) s. f., g.-d. art. suprapúnerii; pl. suprapúneri

suprapunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRAPUNÉRE, suprapuneri, s. f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. — V. suprapune.