supraputere (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAPUTÉRE s. f. stat a cărui putere economică și militară este mult superioară celei a altor state. (după fr.
surpuissance)
supraputere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*supraputére (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraputérii; pl. supraputérisupraputere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPUTÉRE, supraputeri, s. f. Superputere. —
Supra1- +
putere.