suprapune - explicat in DEX

suprapune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra- + pune (după fr. superposer).

suprapune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suprapúne (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapún, 2 sg. suprapúi, 1 pl. suprapúnem; conj. prez. 3 să suprapúnă; ger. suprapunấnd; part. suprapús

suprapune (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRAPÚNE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. [P.i. suprapún, conj. -nă. / < supra- + pune, după fr. superposer].

suprapune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRAPÚNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer)

suprapune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suprapune v. a pune un lucru peste altul.

suprapune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. — Supra¹- + pune (după fr. superposer).