suprapreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPRÉȚ, supraprețuri, s. n. Preț mai mare decât cel obișnuit; preț de speculă (mai mare decât prețul legal). –
Supra- +
preț.suprapreț (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPRÉȚ s.n. Preț mai mare decât cel oficial; preț de speculă. [Pl.
-țuri. / <
supra- +
preț].
suprapreț (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAPRÉȚ s. n. preț mai mare decât cel oficial; preț de speculă. (< supra
1- + preț)
suprapreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprapréț (su-pra-preț) s. n.,
pl. suprapréțurisuprapreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPRÉȚ, supraprețuri, s. n. Preț mai mare decât cel obișnuit; preț de speculă (mai mare decât prețul legal). —
Supra1- +
preț.